Cum stă treaba cu homosexualii, din punctul meu de vedere

Înainte să încep, primul gând când am văzut amploarea evenimentului a fost să aplaud politicienii americani pentru disimularea adevăratelor probleme și să-mi dau un facepalm la tipurile de argumente înflăcărate de pe facebook. 

De parcă asta e lupta noastră de acum. De parcă discuția ta sau poza de profil schimbată ajută cu ceva situația homosexualilor din România. De parcă un like la o poza de profil colorată mai bagă un politician în anchetă, un ban în salariul bugetarilor, mai adaugă o picătură de apă copiilor din Africa. De parcă fiecare like înseamnă  o armă în minus pentru  Putin sau un om înviat în războaiele curente.

Ca să nu ne pierdem timpul niciunul, voi ataca niște puncte de vedere care sper să fie cât mai cuprinzătoare, fără (prea multe) cuvinte de umplutură.

• ·         Ce aud: "Nu așa e lăsat. Bărbatul e făcut să fie cu femeie și invers."

  Ce cred despre asta: Umm...nu chiar. Din punct de vedere fizic/anatomic, ambele sexe se descurcă când vine vorba de practicarea iubirii, atâta timp cât partenerii își cunosc destul de bine corpul și zonele ce trebuie stimulate (Despre punctele de plăcere). Creierul uman este o mașinărie atât de complexă încât nu îi poți seta limite, că le reprimi tu complet revoltat de gând, e altă treabă.

Ce ne diferă pe noi de alte vietăți e că putem să trecem prin filtrul gândirii tot din jurul nostru. Să ne gândim la cine definește normalitatea pentru noi. O definești tu? Pentru tine? Dar în raport cu cine? Față de cine ești normal și cine îți confirmă ție asta? Ai devenit normal sau ai fost dintotdeauna normal? Băi, dar ce înseamnă normal? E normal să ai o dorință sau un gând spre care tragi cu intensitate dar să nu le poți îndeplini pentru că nu te încadrezi în limitele de normalitate ale altcuiva?

Unii mai aduc în discuție Biblia și Biserica.
Să intru în acest subiect? Nu cred că merită să analizăm o carte care încurajează ritualuri și tradiții vechi de mii de ani în condițiile în care noi trăim în 2015, o eră a progresului și inovației în varii domenii. Nu e ca și cum oamenii care aduc asta în discuție, pe Facebook mai ales, ar respecta toate aspectele de acolo, neah, ei aleg chestii de care să se lege de acolo, care li se par lor convenabile și adaptabile societății în care trăiesc. Oamenii care trăiesc cu sfințenie după Biblie, dacă există, probabil nici nu știu acum despre asta pentru că sunt prea ocupați să facă ritualuri ce țin de Biserică, pentru că despre asta e vorba: să nu ieși din tiparul ritualurilor, din vorba preotului și restul, ca să fii un bun creștin. Mă întreb cum o fi apărut vorba: Fă ce zice popa, nu ce face popa. Cred că a apărut complet abstract. 
Observați ,vă rog, nu m-am legat de religie și credință. Să nu încurcăm lucrurile.

• Ce aud: "Tu ai ajuns aici datorită părinților tăi normali, dacă se încurajează homosexualitatea o să dispărem ca specie"

 Ce cred despre asta: Nu o încurajezi, o accepți. Faci pace cu o realitate. Nu sunt vampiri, nu sunt personaje malefice de poveste, sunt oameni care pe tine nu te afectează cu nimic. 
Nu o să dispărem ca specie pentru că omul ăla care se bate cu cărămida în piept că e cel mai anti-ghei om, își va crește copiii cu aceeași mentalitate anti-ghei și va expune și își va educa odraslele să vadă o față subiectivă a realității. Asta și faptul că homosexualii nu sunt o haită de lupi în timp ce oamenii heterosexuali sunt mieii, nu speră niciunul la monopolizarea/anihilarea concurenței. Eu nu știu cum văd unii homosexualii, un fel de violatori cu drept de acțiune?

 Un om agasant va fi agasant fie homosexual fie heterosexual, iar unul introvertit nu se va deschide ca o umbreluță colorată doar pentru că e homosexual, să fim serioși. Ritualul de atracție între homosexuali e același, iar dacă ești hetero și ai lângă tine un homo nu fi, te rog, atât de naiv încât să crezi că ești un fel de piscină pentru un om în flăcări. (Get it, get it?)

• ·        Ce aud: "Cuplurile de acelși sex nu ar trebui să aibă voie să adopte copii."

    Ce cred despre asta: În primul rând, pot face, știința a ajuns acolo. (Exemple de sarcini masculine) . În al doilea rând, încă din Grecia antică, de când sunt înregistrate urme ale homosexualității, aceasta exista în paralel cu mariajul între persoane de sex opus și era permis tocmai ca mijloc de prevenire a suprapopulării. Da, acum avem contracepție accesibilă, dar planeta este deja suprapopulată, copiii abandonați zac pe străzi și orfelinate în condiții mizere. De ce să îi ții departe de afecțiune și confort? Pentru că nu vor ieși copii normali? Nu există normal. Suntem în continuă evoluție și schimbare, rămâi limitat, rămâi în spate. Nu e ca și cum copiii și-ar găsii tații sau mamele făcând sex pe masa din bucătărie drept mic-dejun și astfel imaginea asta ar rămâne impregnată în minte lor făcându-i să adoarmă legănat în fiecare noapte cu perna în brațe. Pentru tine ce a contat în copilărie? Să ai acces la hrană, confort, iubire și educație. Perfect aplicabile pentru cuplurile de același sex.

  Ce aud: "Da, dar copiii lor vor fi priviți ciudat, vor fi marginalizați, vor avea depresii." 
 Ce cred despre asta: Ei hai, marginalizarea e o problemă de când lumea, iar subiectelor nu încetează să varieze. Efectele sunt aceleași. Dar știi ce mai sunt aceleași? Cauzele! Oamenii nu sunt informați, oamenii se limitează la realitatea lor imediat apropiată. Un părinte cu o mentalitate bolnăvicioasă va fi și contagioasă. Copiii care tind să marginalizeze alți copii au parte de o educație deficitară acasă din mai multe puncte de vedere: expunere la limbaj violent, neglijență parentală, presiune din partea părinților etc (Studiu) . Sănătatea psihică a copiilor și permisivitatea acestora este responsabilitatea părinților.

• ·         Ce aud: " Nu ar trebui să își manifeste afecțiunea în public". 

Ce cred despre asta: Asta e ușor alunecoasă. Din punctul meu de vedere afecțiunea are mai multe tăișuri decât o stea de ninja. Ce înseamnă afecțiune? Priviri drăgăstoase, atingeri, ținut de mână, sărutat, sex pe trecerea de pietoni sau în intersecție?  Cred că de la priviri și ținut de mână e o treabă de intimitate pentru ambele sexe sau tipuri de cupluri.

 În România cel puțin, având în vedere părerea majorității despre homosexualitate, nu cred că o să fie problema asta prea curând pentru că aceștia au impregnat adânc în minte că fac ceva greșit, anormal, cu care părinților lor le-ar fi rușine. Nu există multe locuri în care să le fie permisă afișarea afecțiunii, iar aici vorbesc de locuri fizice, ce să mai zic de platforme de socializare unde sunt lezați. Dar aici, pe rețelele de socializare este un pic vina lor, vor să aibă prieteni din toate categoriile, de toate vârstele, de ambele genuri cu toate preferințele, dar se atacă atunci când primesc comentarii răutăcioase la poze extra-colorate și neortodoxe. E normal ca lumea să comenteze, platformele de socializare pentru homosexualii din România sunt ca un tir- se trage într-o singură direcție, pentru că nu știu să anticipeze, cum să evite.  Vor să arate mândrie și asumare dar modul e greșit. Nu știu de tine, dar eu am o problemă cu afișarea afecțiunii în mediul online pentru că e în esență o afișare de nesiguranță și de cerșire a aprobării. La ambele tipuri de cupluri.

Acum să ne întoarcem la lucruri care contează cu adevărat și ne afectează într-un mod real gen: fericirea noastră și moduri prin care ajungem acolo, nu fericirea altora, cum facem lumea asta un loc mai bun, cum ducem noi lucrurile mai departe, cum progresăm și cum devenim mai buni la ceea ce facem. Aruncând cu noroi în alții nu ne înălțăm noi, arătăm doar că pentru noi este destul de important acel subiect încât să dedicăm timp și energie să băgăm mâna în noroi, să facem un bulgăre frumușel de noroi, să țintim și să aruncăm cu forță, că poate se lipește ceva de țintă. Faza e că poți să nu nimerești și te alegi doar cu niște mâini murdare.

Vreau să învăț să trec peste!

Ai mai jos câteva lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu dinainte să simt atât de acut nefericire în nenumărate cazuri.  Cunosc lume care nu știe cum să treacă peste nefericire, peste un suflet sau orgoliu rănit și care adună răni deschise, cusute de mântuială. Vreau să opresc asta; vreau să închid rănile și să le ajut să se cicatrizeze frumos și vreau ca TU să mă ajuți.

Este general cunoscut că nu avem întodeauna zile bune, în ciuda stării noastre optimiste, (dacă există și asta), pentru că starea noastră emoțională poate fi influențată și de cei din jurul nostru, nu suntem independenți în lumea asta în raport cu tot ce ne înconjoară, avem lucruri de care depindem. Dacă ele dispar, poate disparea și starea noastră de bine.

Dar există o soluție! Secretul e să știi cum să reacționezi și cum să te educi astfel încât momentele de disconfort să fie de scurtă durată.

Fie că e vorba despre o replică dureroasă, despre un eveniment nefericit, despre o întâlnire mult așteptată anulată, un coleg a cărui prezență și vorbe te irită, un șef/ profesor care te face să te întrebi de ce îți este el superior, prietena/prietenul care te face să înebunești puțin prin absurditate,trage aer în piept și citește aici:

1. Detașează-te! Efectiv închide ochii și ridică-te deasupra problemei, nu fi impulsiv, vorbește după ce ai tras adânc aer în piept și ai expirat toate gândurile negative. Sunt situații în care ne este testată tăria de caracter, nu face ceva ce mai târziu te-ar putea încadra într-o categorie care nu te definește. Cu voință și exercițiu, expresia „Scuze, nu am vrut să spun asta, eram doar nervos..” va dispărea din vocabularul tău.
   
2.  Crează-ți o ocazie de a dispărea din peisaj câteva momente, destule cât să poți gândi în liniște și singurătate. Reia firul poveștii și fii cât se poate de obiectiv, încearcă să vezi și punctul de vedere al persoanei (de obicei sunt persoane cele care ne aduc în situații mai puțin roz) care te-a pus pe gânduri. Într-o confruntare, poate fi un avantaj, pentru că deja îți poți forma argumente pentru diverse situații sau replici. Oamenii sunt dezarmați de omenie, sunt antrenați de agresivitate. Un om matur întotdeauna va rămâne marcat de un argument pertinent, dar cel mai probabil nu și de un ton ridicat și atât.
   
3.    Cu prima ocazie acordă-ți puțin timp pentru tine și gândurile tale. De cele mai multe ori regăsesc odihnitoare din punct de vedere emoțional plimbări de cca. 30 de minute pe jos, cu autobuzul, cu metroul etc., în care mă las absorbită de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu: conversații, oameni fericiți, oameni triști, îmi imaginez ce i-ar fi putut aduce în starea asta, mă gândesc la copilul mic din fața mea care are un milion de întrebări, îi răspund în gând, îi zâmbesc, apoi îmi îndrept privirea către orizont în timp ce continui să observ tot ce se întâmplă sub acesta și las gândul să îmi zburde.
   
4.   Sună o persoană dragă, sun-o pe bunica, ea mereu are timp să-ți povestească ce a făcut vecina, în stilul ei absolut delicios. Sună un prieten din copilărie și rememorați micile aventuri. Reîntoarce-te la inocență și veselie! Ieși cu cineva care știi că s-ar bucura sincer de asta, stați la povești, permite-i entuziasmului să te cuprindă.
   
5. Cheamă pe cineva la tine să gătiți ceva nou, să încercați băutura aia nouă, home-made, povestiți despre lucrurile care vă fac fericiți. Luați la rând primele poze din telefon, de pe Whatsapp, din laptop, reînprospătați-vă memoria, socializați, comparați. Pe lângă faptul că mâncați și beți ceva obținut cu sudoarea frunții, ajungeți la un nou nivel de apropiere.
   
6.  Oamenii sunt într-o fugă disperată de creere de experiențe, de amintiri, de a încerca lucruri noi, dar odată obținute, propun să nu fie uitate, o amintire conservată sănătos, va fi peste ani la fel de vie și revelatoare. Nu uita de unde ai plecat, te va ajuta să știi încotro te îndrepți.
   
7. Înainte să adormi, în loc să lași valul de gânduri să revină ca un tsunami, uită-te la un desen animat, (da! Desen animat) fie că ai 20 sau 40, de ce nu ți-ai permite această aroganță? Ceva ce adorai în copilărie. Grație mărețului Internet, există foarte mari șanse să fie posibil.
   

Cheia atingerii sau restabilirii echilibrului emoțional constă de multe ori în eliminarea unor bariere impuse de noi, acei drăcușori care umblă prin mintea noastră care ne împiedică să facem ceva ce simțim, mă refer aici la moduri de a trece peste suferință, de a ne manifesta inocența, puritatea, gingășia, frumusețea, umanitatea, moduri de a ne atinge obiectivele, orice ne facem să ne simțim oameni, să ne simțim vii și unici.

Ai grijă de mintea ta, om pur! Gândește sănătos, gândește adevărat, gândește pur! 

10 motive pentru care femeile sunt naşp... ne-mişto!

1. Se atacă prea uşor. În 10 secunde deja a trecut o propoziţie prin 999 de perspective, 998 negative.
2. Au impresia că trebuie să se lase cucerite greu. Pentru că dă bine, pentru că ele nu sunt femei uşoare, deşi de multe ori e doar faza că nu vor să arate că sunt femei uşoare.
3. Acţiunile lor sunt probabil ecouri ale prietenelor lor. T-O-A-T-E conversaţiile femeie-bărbat sunt trecute prin cel puţin un filtru.
4. Vor sinceritate deplină dar de fapt...nu VOR sinceritate deplină. Ah, întrebarea ’’Dar CHIAR nu îţi place/vrei/ţi se pare că...?’’  sună cunoscut?
5. Minciuna celorlalţi e capitală dar minciuna lor e doar o parţială deturnare a adevărului. Nu vezi tu de unde trebuie!
6. Hainele le FAC să pară într-un anumit fel, nu sunt de fapt aşa. ’Nu ţi se pare că am mai slăbit?’ ’Da,ai dreptate, mi se PARE’.
7. Cantitatea de machiaj e direct proporţională cu încrederea în sine. Zeiţe noaptea, zmei ziua.
8. Se aranjează ca nişte adevărate doamne pentru lumea din exterior dar lângă cei apropiaţi stau ‚comfortabil’.
9. Promit multe dar fac puţine. Toate domeniile incluse. Toate. Da, şi ăla.
10. Vezi punctul 9.

De ce ne ratăm mereu iubirea aia mare?

În primul rând, noi credem că e iubirea aia mare, de fapt e doar o persoană care ştie cum merg lucrurile în relaţionarea cu alţi oameni.

Atunci când ne place de cineva şi ne gândim la acea persoană se creaază reacţii chimice în corpul nostru care ne fac să ne simţim „OMG THAT’S SO FLUFFY I’M GONNA DIE” de care devenim inconştient addicted pentru că le asociem cu persoana de care ne place.

Toată lumea zice să fim cea mai bună versiune a noastră atunci când suntem în preajma persoanei de care ne place, dar în acelaşi timp prea-des-auzitul „BE YOURSELF!” Dar de multe ori treaba asta dă cu virgulă pentru că tindem să fim 1) cum credem noi că vrea persoana aia sa fim 2) cine credem că vrea persoana aia să fim. Involuntar, pentru că ne place şi vrem să-i dăm ce-i mai bun din noi. Apoi de aici apar temeri, nesiguranţe, multe întrebări şi greşeli.

Temerile şi nesiguranţele sunt de cele mai multe ori proiectate de noi şi mintea noastră în comportamentul nostru. Toţi avem un bagaj cu multe căcaturi care s-au dezvoltat în timp din cauza altora şi a ceea ce ne-au făcut să credem despre noi şi modul nostru de a acţiona. De aici vine şi sentimentul ăla că uneori nu mai ştii cine eşti şi de ce faci anumite chestii; ai impresia nu eşti tu de fapt ci ecoul unor vorbe cu greutate aruncate de alţii. Aminteşte-ţi că persoana aceea vede în tine ce vrei tu să vadă, vrei să vadă o persoană plină de încredere, de energie pozitivă şi un strop de mister (nu te arunca în gol, nu pune tot pe masă, o să rămâi fără nimic, ia-o uşor şi lasă lucrurile natural, de la sine!). Temerile, complexele şi nesiguranţele trebuie temporar sugrumate, nu asta vrei să afişezi  în faţa persoanei pe care vrei să o impresionezi/faci să te placă. Vorbim aici de faze incipiente, în special la nivel de conversaţie.

Greşelile frecvente sunt: atribuirea unor calităţi inexistente persoanei de care ne place, urcarea acesteia pe un piedestal, gândirea şi analiza exagerate, reticenţa în comunicare sau limitarea în acţiune şi comunicare tocmai din dorinţa de a merge la sigur. Dacă faci astea, opreşte-te, detaşează-te şi gândeşte-te bine dacă persoana aia e aşa în mintea ta pentru ceea ce este cu adevărat sau pentru ceea ce ai investit şi atribuit tu în ea. Iar dacă vorbeşti cu o persoană cu picioarele pe pământ care nu si-o arde Poptamaşesc(dacă da, nu-i a bună!), răspunsurile înseamnă chestii simple, nu au dublă sau multiplă interpretare şi nici nu trebuie interpretate 5 ore înainte de somn, în niciuna dintre extreme- prea pozitive sau prea negative.

Pornind de la premisa că nu eşti antisocial şi că poţi scoate persoana de care îţi place la un ceva, secretul e să o faci să vorbească cât mai mult despre ea, dar nu o da în retard cu întrebări cretine. Încearcă să te gândeşti la cum te ajută pe tine în descoperirea ei şi a ta ceea ce vrei să o întrebi. Gândeşte-te cum te va pune pe tine în lumină răspunsul la aceeaşi întrebare.

Altă treabă: oamenii au propriile bagaje şi căcaturi prin care trec, nu fi persoana care îi aminteşte de ele, fii persoana care o detaşează de ele, persoana cu care face chestii faine, persoana cu care creează amintiri şi poveşti la telefon cu prietenul/a cel/a mai bun/ă. Adică e foarte ok să fii persoana căreia îi poate spune tot, dar asta deseori te bagă în friendzone, mai ales la început, dacă vei deveni şi confident, va veni de la sine, în timp.

Să cunoşti oameni noi, să construieşti proiecte noi e superb, noi tindem să o facem foarte complicat, tocmai pentru că avem impresia că lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit fel, după un anumit timp, într-un anumit context. Eliberează-te! Descoperă-te! Zâmbeşte oportunităţilor mai des! 

Adevărul despre reţelele de socializare. Ştiai că eşti o victimă?

Tehnologia a evoluat. Tehnologia ne-a ajutat. Dar intervine o distingere cauzată de domenii; nimic de reproşat în domeniul ştiinţei şi al medicinei, al cercetării and co.

Problema mea e cu relaţionarea. Cu reţelele de socializare.

Atât ne-am bucurat că există o multitudine de căi prin care ne putem conecta cu alţi oameni, să ne extindem orizonturile, cercurile de prieteni, prin care putem comunica peste hotare; acum ai tehnologie ai toate posibilităţile integrate. Ca-să-ce?!

Adică da, e genial, nu mă înţelege greşit, faptul că tu mă citeşti acum se datorează posibilităţii de comunicare online şi faptului că tehnologia a evoluat destul de mult încât tu să fii la tine în pat/birou/scaun whatever când ma citeşti iar eu la mine pe scaun, în timp ce citim acelaşi lucru.

Dar oamenii sunt tot singuri, se bucură de like-uri, de o conversaţie târzie pe vreo reţea de socializare, pentru că şi-au construit o mască destul de şmecheră încât să se menţină interesaţi unul pe altul câteva ore. Dar la sfârşit pun telefonul pe noptieră şi iau perna în braţe. Rândurile alea aşternute vor fi, poate, motivul câtorva zâmbete fugare de-a lungul zilei următoare, asta în cel mai fericit caz. Deseori, rămâne doar o conversaţie neagră pe un ecran alb.

Dacă ai noroc, va fi o întâlnire la care stai şi te întrebi cine dracu’ e persoana din faţa ta, în timp ce dai entuziasmato-amabil din cap. Nu mai vorbiţi niciodată, pentru că nu eşti atât de amabil, sau dacă mai  vorbiţi, mereu intervine ceva şi nu vă mai puteţi vedea, până când se stinge tot.

Facebook-ul e super, în acelaşi mod în care vezi un tort de ciocolată care te fascinează iar când te apropii e plastic. Adică toată lumea e ce vrea să fie, nu ce e de fapt. Toată lumea e fericită, toată lumea vizitează locuri marfă, toată lumea arată #NoFilter #NoMakeUp, toată lumea are numai unghiuri bune, toată lumea îşi permite să bea de la Starbucks şi !mai ales! cuplurile sunt constant în cea mai fericită perioadă a lor. ''Păi aşa e şi normal, doar nu vrei să pună certuri şi dificultăţi pe facebook, ar fi atat de lame''. Nu, e lame să îţi baţi iubirea la tobe în general.

Cât de dereglaţi să fim încât să ni se pară acceptabil să fim abordaţi pe facebook dar dacă se întâmplă asta în viaţa reală să fie super creepy şi awkward? Vorbind de acelaşi stil de abordare, acelaşi început, acelaşi interes.

La un moment dat o tipă în metrou m-a avertizat că mi s-au dezlegat şireturile de la ghete şi de acolo am vorbit 3 staţii despre tendinţe în modă şi vreme. Mi s-a părut atât de awesome încât am zâmbit ca o cretină 5 minute după. Despre asta e vorba. Ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în tren, ajuţi cu un bagaj, aştepţi la o coadă, îţi faci o cunoştiinţă, în loc să îţi updatezi statusul în #CozileÎnRomânia- #Crimă.

Cine sunt eu să schimb lumea până la urmă, dar vreau să ştii că mi-ar plăcea ca lucrurile să mai fie şi altfel din când în când şi că îţi mulţumesc că ai citit asta. Data viitoare când ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în tren, ajuţi cu un bagaj sau aştepţi la o coadă gândeşte-te că poate omul ală gândeşte la fel.

Dacă nu, aruncă-i o grimasă şi actualizează-ţi statusul cu #Lumea e de căcat #Socializarea a murit.

50 shades of Grey- "Frumoasa şi bestia" Reloaded

În timp ce mă uitam la filmul "Frumoasa şi bestia" nu puteam să scap de sentimentul ca înşiruirea actiunilor îmi este extrem de familiară...

And then it hit me! 50 shades of grey- filmul. clar!

Frumoasa din filmul “Frumoasa şi bestia “ e Anastasia din filmul „50 shades of Grey“

Bestia din filmul “Frumoasa şi bestia “ este "Bestia sexy" din filmul „50 shades of Grey“ -Christian Grey

Elemente comune:

•           ©         bestia îi aranjează un dormitor separat frumoasei şi o garderobă nouă
•           ©         bestia îi asigură o alimentaţie sănatoasă frumoasei
•           ©         frumoasa se împrieteneşte cu menajera/ bucătareasa
•           ©         frumoasa şi bestia au un dans romantic sub clar de lună
•           ©         frumoasa insistă să-şi vada familia-> asta provoacă bestiei angoasă şi suferinţă
•           ©         secretarele şi femeile din jurul lui grey sunt costruite pe caracterul surorilor frumoasei
•           ©         zâna rea o are drept corespondentă pe dna. Elena, dominatoarea din adolescenţa lui grey
•           ©         înfatişarea bestiei din desenul animat poate fi transpusă în caracterul domnului grey în anumite contexte ( stii ce zic :-> )
•           ©         înmuierea bestiei şi casătoria, fapte ce se petrec în ambele filme, transformă şi audienta celor două în una cu aspiratii şi simt al realitatii comun.

Creditele pentru "Zeiţa interioară" merg direct la autoarea romanului, nici personajele din desene nu au o imaginaţie atăt de bogată.

#BeingSociallyAwkward

Things we all do that make us socially awkward.

1. Suddenly becoming conscious of your walk and instantly loosing all your motor skills.

2. Open birthday card. *PRETEND NOT TO NOTICE MONEY WHILE READING CARD*

3. Attractive person talked to me. Must be a prank.

4. Not hearing the person even after the third attempt. *Laugh and hope it's the right reaction* + "Yeah..."

5. "Yaay, the weekend! " *NO HUMAN INTERACTION UNTIL MONDAY *

6. Start the same sentence three times. Someone talks over you every time.

7.Being unable to turn and walk in the opposite direction without first taking out your phone and frowning at it.

8. Parents have guests. *Stay in your room until they leave.*

9. Being unable to say "well, this is fun!", without sounding like you're having the worst time of your life.

10. Saying "anywhere here's  fine", when the taxi's direct outside your front door.

11. "Ok, class,  find a partner". *OH GOD NO* " Try to diversify" *Straight hell*

12. Accidentally make a sound that sounds like a fart. *KEEPS MAKING IT TO CONFIRM THAT IT WASN'T A FART*

13. Not quite catching someone's name, meaning you must avoid them for the rest of your life.

14. Wants human interaction when alone. VS Wants to be left alone when with people.

15. Concentrate hard on making eye contact during conversation.  *MISS CONVERSATION BECAUSE I WAS CONCENTRATING TOO MUCH ON MAKING EYE CONTACT.*

16. Has imaginary argument in head. *MAKES CORRESPONDING FACIAL EXPRESSIONS AND LOOK INSANE*

17. Being unable to pay for something with the exact change without saying, "I think that's right".

18. Walk down the sidewalk with two friends. *WALK BEHIND THEM SINCE THERE'S ONLY SPACE FOR TWO PEOPLE*.

19. When you grab the escalator handle and accidentally grab someone else's hand, then you make eye contact as you pull it away. *Awkward*

20. Play friends your favorite song. They are not impressed. *IT GETS BETTER IN A MINUTE*

21. Someone sits next to you as you're about to get up and leave. *WAIT A COUPLE MINUTES TO NOT HURT THEIR FEELINGS*

22. Makes phone call. *OH GOD, PLEASE DON'T PICK UP*

23. "Leave a message after the beep. *OH GOD, I DIDN'T PREPARE FOR THIS*

24. Someone knocks on the bathroom while you're in it. *NO IDEA HOW TO RESPOND.*

25. Call someone. *ADRENALINE RUSH.*

26.

27.

But instead you just make a poker face and move on wondering wtf.

28.

Cum să-ţi pui o vorbă bună la facultate sau muncă fară să vorbeşti deloc

Felul în care ne îmbrăcăm în diferite contexte defineşte cine suntem, este ca o carte de vizită pe care o prezentăm persoanelor cu care intrăm în contact. Vorbim aici de brandul personal adaptat pe vestimentaţie, deci de stilul nostru vestimentar.

Dacă încerci să îţi defineşti stilul cu câteva accesorii de exemplu, nu căuta ce este la modă, ci încearcă să te orientezi către util, către classy, către stilul office. Asta se aplică şi în context academic şi în cel profesional. Dacă te interesează să treci la 2.0 în ceea ce priveşte ţinuta ta la facultate, sau măcar să te inspiri puţin, trebuie să faci pace cu gândul că facultatea nu e club, nu e loc de agăţat, nu e loc de plimbare, nu e loc de cico, nu e pauza de ţigară în faţă . De aceea unii studenţi nu îşi găsesc locul, pentru că nu au acel 'vibe' care transmite ceea ce trebuie.

Trebuie să ştii să faci 'advertising' cu tine şi cu stilul tău, trebuie să vinzi ceea ce profesorii sau angajatorii vor să cumpere. Imaginea unei persoane de încredere, care poate duce la bun sfârsit o sarcină, în mâinile căruia/căreia lucrurile prind formă. Nu e vorba neapărat despre prejudecăţi aici, ci despre atenţia pe care o ai pentru tine. O anumita vestimentaţie înseamnă o anumită atitudine. Asta nu e greşit, înseamnă să ai foarte clar în cap când este de distracţie şi când este de muncă şi seriozitate şi să te îmbraci ca atare.

Văd foarte des această ţinută adoptată la noi, de tot mai mulţi tineri. La facultate. It's a big NO.

Facultatea nu e locul în care petreci cel mai mult timp, să fim serioşi, deci merită să investeşti puţin timp ca să te ajute pe viitor. Una e să ceri o rugăminte profului îmbrăcat cu nişte pantaloni scurţi sau tăiaţi şi un decolteu generos, şi una e să ceri o rugăminte arătând profi şi promiţător, ca şi cum tratezi facultatea cu maximă seriozitate.

Ăstea sunt exemple de ţinute formate din articole cu funcţionalitate diversă. Sacourile fac ţinuta office, la fel şi geanta

Nimic greşit, doar nepotrivit 

Sacouri/ blazere la graniţa dintre office şi casual, având în vedere că sunt o investiţie mai costisitoare, dar care poate fi utilă şi pentru un interviu sau pentru o întâlnire de afaceri.

Genul ăsta de blazere au de asemenea o funcţionalitate multiplă şi sunt de efect la doar 49 lei

Fii tu tipa sau tipul după care întorci capul pe stradă sau pe care îl/o admiri pe net!

Dacă nu stai foarte bine cu portofelul, lasă-ţi creativitatea să zburde, pune o eşarfă mică colorată la un tricou uni şi peste pune un puloveraş de orice culoare (eşarfa preferabil asortată cu puloverul, sau măcar încălţările).

Găseti cămaşă profi aici  https://www.miniprix.ro/produs/1134670/Camasa-din-bumbac  la 59 lei

pulover https://www.miniprix.ro/produs/1125998/Pulover-Kenvelo  23,7 lei

Să încercăm să reconstituim o ţinută scumpă cu bani puţini


Pare scump ? Ia să vedem ce putem face.
Importante sunt aparenţele şi cât de bine le combini.
Am adunat mai jos două exemple care suplinesc imaginea de mai sus cu bani mai puţini:

https://www.miniprix.ro/produs/1132280/Camasa--dama - 29 lei

https://www.miniprix.ro/produs/1134550/Fusta-midi-creioni - 39 lei 

Asta este o ţinută perfectă pentru facultate. Simplă dar constituită din elemente care pot fi apoi refolosite pentru alte ocazii.

Gasesti un pulover asemanator aici https://www.miniprix.ro/produs/1119853/Pulover-tricotat-cu-maneca-lunga la 39 lei

Plictiseală la şcoală? Let’s talk about that!

Toată lumea se plânge la toată lumea, din toate colțurile lumii.

În România nu se poate dom’le, că sistemu’, că Ponta, că lumea fură, că lumea e coruptă, că nu sunt salarii, că nu e nimeni motivat şi că nimănui nu-i pasă.

Ei hai că nu e chiar aşa, oare toţi care se plâng au făcut tot ce era de făcut?

Arată-mi mie un om extrem de auto-didact şi ambiţios, unul care ştie exact ce vrea şi munceşte pentru asta, şi nu aşteaptă de la stat nimic care stă şi moare de foame.

.

.

.

Aha...

Dacă găsesti ceva care îți place și devii foarte bun la asta, vei reuși. Sunt sigură că și tu ai un prieten sau măcar o cunoștiință care a reușit pe pielea ei, prin muncă și perseverență, nu-ți mai găsi scuze.

Păi și atunci cu cine ne luptăm de fapt? În principiu răspunsul e: cu mentalitatea specific romanească.

Problemă

Se citesc de la tastatura 4 numere intregi: n,k,a,b
Se completeaza o matrice patratica cu n linii si na ca te-ai speriat putin. Glumesc.

Hai să luam învățământul de exemplu, care e problema aici? Majoritatea liceenilor nu sunt motivați, nu le pasă, învățatul nu e pentru ei, școala e doar o etapă irelevantă.

Păi dacă este era tehnologiei avansate și tu ca unitate școlară te aștepti să captezi atenția elevilor doar cu o dictare la fiecare dintre cele 6 materii/ore pe zi, 5 zile pe saptămană, normal că îți da cu virgulă. Nu mai ajunge, efectiv. Dacă vrei să cresti nivelul de inteligenta și implicare ca unitate de învățământ, trebuie să cresti și nivelul dotărilor iar profesorii să se adapteze acestei ere, sau macar să fe deschiși la sugestii.

Am fost curioasă cum se vede din afară aşa că am dat un search pe google la „Şcoală România”. Iată:

Situaţia nu e disperată, dar e mediocră

Soluţie 1

Ușor de zis, greu de făcut, „ce stiu eu’’... Uite de exemplu, de ce nu devin orele de dirigenție în care se dă drumul acasă sau se discută probleme de o importanță minoră, oportunități pentru team-building și bonding? În primul rând trebuie să lucram la coeziunea colectivului, să evitam răutățile și conflictele și apariția bisericuțelor și persoanelor de tip „outsider”. Cum facem asta? Discutând, problematizând, ascultând problemele și sugestiile tinerilor în materie de metode de  însușire a noilor cunostiințe. Ați putea fi surprinși de multitudinea de idei care la început par „creţe”, de multitudinea de aplicatii care pot fi folosite pentru eficientizarea absorbtiei de informație.

Soluţie 2

Metode de verificare? Păi în loc de clasicul proiect citit de pe foi, și banala prezentare Power Point facută de mântuială( dacă exista dotări să poată fi făcută și asta) eu zic altceva: conținutul video e viitorul, ok? Hai să facă tinerii ăstia un video cu ei prezentând acel proiect pe 2-3 teme din cele acoperite în semestrul ăla, sau să fie o evaluare bi-semestraială, iar la testul final, cel scris, rezultatele vor fi altele. Elevii, ca orice alți oameni în orice domeniu, vor să stie că fac o mică diferență, că ei contează, că ceea ce fac folosește la ceva. Hai să ii obisnuim cu mentalitatea asta. 

Exciting, huh?

Adică?

Fiecare are un smartphone, sau un prieten cu smartphone. Să îi antrenăm în ceva ce le face placere, ceva de actualitate. Internet, interacțiune în mediul online, dorință de recunoastere, apartenență și Facebook, astea sunt câteva din nevoile basic ale tinerilor din ziua de azi. Putem pune asta în aplicare dacă fiecare 4-5 studenți se adună să facă un video despre o lecție, pe care o prezintă în mod interactiv colegilor. Pot face o scenetă de profesor-elev cu explicații pe un flipchart, desene, scheme, filmulete amuzante ( cu domnitori de exemplu, pot ilustra o lupta), un fel de emisiune de tip pop-quiz, un fel de conquistador, sau orice alta forma care presupune însușirea unor cunoştiinţe și reproducerea lor( că la nivel de liceu asta se practică și e ok, trebuie să fii capabil să îți formezi o bază de informații, să îți exersezi capacitatea de absorbție a acesteia).

Bun, cum integrăm în ideea asta apartenenţa la grup? Facem pe Facebook un grup al studenților dintr-o școală, îi băgăm acolo pe toți care au facebook, și fiecare își postează ideea de proiect în format video, fiecare are acces la acele informaţii, fiecare iese cu ceva. Nu propun ca asta sa fie unica soluţie, propun o diversificare, un experiment.

Cum stam noi cu antreprenoriatul?

Ce mai lipseşte la noi în învățământ e obișnuirea tinerilor cu ideea de antreprenoriat, toți zic că vor să devină antreprenori dar câti știu cu adevărat ce presupune asta? Puțini. Da, există în programa de a 11a această materie, dar finalitatea ei e uitată odată cu terminarea semestrului. Hai să îi aducem mai aproape de realtate cu acest concept de antreprenoriat. Să îi punem să își vândă un produs, de exemplu brandul propriu, sau un produs inventat de ei, orice. Unde? Pe net, bineinteles, să facă o pagină a produsului și să îi facă o campanie de promovare. Chiar dacă e ceva nebunesc, îi înveți cum să facă promovare, cum să caute investitori, cum să ajungă cunoscuţi, cum să facă profit din asta, în locul pe care îl iubesc cel mai mult, internetul.

Nu propun aici să schimbam lumea radical, stiu că sunt profesori cărora le-ar fi imposibil sau foarte greu să se integreze, dar dacă macar unul din 60 dacă face asta, lucrurile vor începe să se rostogolească.

Ele vând limonadă, tu ce faci cu viaţa ta?

Sancţiune VS Integrare

În loc să se sancţioneze folosirea tehnologiei( în multe regulamente şcolare este interzisă folosirea sau aducerea pe spaţiul şcolii a telefoanelor mobile), aceasta ar putea fi integrată și folosită pentru un scop comun: evoluţia!

Într-o lume în care tehnologia avansează cu pași repezi, nu ne putem aștepta că un sistem tradiționalist( spre invechit) să dea roade. Da, adevarat, avem oameni minunaţi care au ieșit din acest sistem, avem olimpici și multe alte motive de mândrie, dar nu e suficient, dacă avem la dispoziție mult mai multe, de ce să nu profitam?

Cum spunea un bun îndrumător:"Mai e mult până departe". Dar arată bine, nu?

Tot ce zic e că eu mi-aș fi dorit o astfel de școală, m-aș fi intregat altfel, mi-ar fi fost mult mai ușor să învăț, să vreau să învăț și să îi învăț pe alții!