În primul rând, noi credem că e iubirea aia mare, de fapt e doar o persoană care ştie cum merg lucrurile în relaţionarea cu alţi oameni.
Atunci când ne place de cineva şi ne gândim la acea persoană se creaază reacţii chimice în corpul nostru care ne fac să ne simţim „OMG THAT’S SO FLUFFY I’M GONNA DIE” de care devenim inconştient addicted pentru că le asociem cu persoana de care ne place.
Toată lumea zice să fim cea mai bună versiune a noastră atunci când suntem în preajma persoanei de care ne place, dar în acelaşi timp prea-des-auzitul „BE YOURSELF!” Dar de multe ori treaba asta dă cu virgulă pentru că tindem să fim 1) cum credem noi că vrea persoana aia sa fim 2) cine credem că vrea persoana aia să fim. Involuntar, pentru că ne place şi vrem să-i dăm ce-i mai bun din noi. Apoi de aici apar temeri, nesiguranţe, multe întrebări şi greşeli.
Temerile şi nesiguranţele sunt de cele mai multe ori proiectate de noi şi mintea noastră în comportamentul nostru. Toţi avem un bagaj cu multe căcaturi care s-au dezvoltat în timp din cauza altora şi a ceea ce ne-au făcut să credem despre noi şi modul nostru de a acţiona. De aici vine şi sentimentul ăla că uneori nu mai ştii cine eşti şi de ce faci anumite chestii; ai impresia nu eşti tu de fapt ci ecoul unor vorbe cu greutate aruncate de alţii. Aminteşte-ţi că persoana aceea vede în tine ce vrei tu să vadă, vrei să vadă o persoană plină de încredere, de energie pozitivă şi un strop de mister (nu te arunca în gol, nu pune tot pe masă, o să rămâi fără nimic, ia-o uşor şi lasă lucrurile natural, de la sine!). Temerile, complexele şi nesiguranţele trebuie temporar sugrumate, nu asta vrei să afişezi în faţa persoanei pe care vrei să o impresionezi/faci să te placă. Vorbim aici de faze incipiente, în special la nivel de conversaţie.
Greşelile frecvente sunt: atribuirea unor calităţi inexistente persoanei de care ne place, urcarea acesteia pe un piedestal, gândirea şi analiza exagerate, reticenţa în comunicare sau limitarea în acţiune şi comunicare tocmai din dorinţa de a merge la sigur. Dacă faci astea, opreşte-te, detaşează-te şi gândeşte-te bine dacă persoana aia e aşa în mintea ta pentru ceea ce este cu adevărat sau pentru ceea ce ai investit şi atribuit tu în ea. Iar dacă vorbeşti cu o persoană cu picioarele pe pământ care nu si-o arde Poptamaşesc(dacă da, nu-i a bună!), răspunsurile înseamnă chestii simple, nu au dublă sau multiplă interpretare şi nici nu trebuie interpretate 5 ore înainte de somn, în niciuna dintre extreme- prea pozitive sau prea negative.
Pornind de la premisa că nu eşti antisocial şi că poţi scoate persoana de care îţi place la un ceva, secretul e să o faci să vorbească cât mai mult despre ea, dar nu o da în retard cu întrebări cretine. Încearcă să te gândeşti la cum te ajută pe tine în descoperirea ei şi a ta ceea ce vrei să o întrebi. Gândeşte-te cum te va pune pe tine în lumină răspunsul la aceeaşi întrebare.
Altă treabă: oamenii au propriile bagaje şi căcaturi prin care trec, nu fi persoana care îi aminteşte de ele, fii persoana care o detaşează de ele, persoana cu care face chestii faine, persoana cu care creează amintiri şi poveşti la telefon cu prietenul/a cel/a mai bun/ă. Adică e foarte ok să fii persoana căreia îi poate spune tot, dar asta deseori te bagă în friendzone, mai ales la început, dacă vei deveni şi confident, va veni de la sine, în timp.
Să cunoşti oameni noi, să construieşti proiecte noi e superb, noi tindem să o facem foarte complicat, tocmai pentru că avem impresia că lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit fel, după un anumit timp, într-un anumit context. Eliberează-te! Descoperă-te! Zâmbeşte oportunităţilor mai des!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu