Adevărul despre reţelele de socializare. Ştiai că eşti o victimă?

Tehnologia a evoluat. Tehnologia ne-a ajutat. Dar intervine o distingere cauzată de domenii; nimic de reproşat în domeniul ştiinţei şi al medicinei, al cercetării and co.

Problema mea e cu relaţionarea. Cu reţelele de socializare.

Atât ne-am bucurat că există o multitudine de căi prin care ne putem conecta cu alţi oameni, să ne extindem orizonturile, cercurile de prieteni, prin care putem comunica peste hotare; acum ai tehnologie ai toate posibilităţile integrate. Ca-să-ce?!

Adică da, e genial, nu mă înţelege greşit, faptul că tu mă citeşti acum se datorează posibilităţii de comunicare online şi faptului că tehnologia a evoluat destul de mult încât tu să fii la tine în pat/birou/scaun whatever când ma citeşti iar eu la mine pe scaun, în timp ce citim acelaşi lucru.

Dar oamenii sunt tot singuri, se bucură de like-uri, de o conversaţie târzie pe vreo reţea de socializare, pentru că şi-au construit o mască destul de şmecheră încât să se menţină interesaţi unul pe altul câteva ore. Dar la sfârşit pun telefonul pe noptieră şi iau perna în braţe. Rândurile alea aşternute vor fi, poate, motivul câtorva zâmbete fugare de-a lungul zilei următoare, asta în cel mai fericit caz. Deseori, rămâne doar o conversaţie neagră pe un ecran alb.

Dacă ai noroc, va fi o întâlnire la care stai şi te întrebi cine dracu’ e persoana din faţa ta, în timp ce dai entuziasmato-amabil din cap. Nu mai vorbiţi niciodată, pentru că nu eşti atât de amabil, sau dacă mai  vorbiţi, mereu intervine ceva şi nu vă mai puteţi vedea, până când se stinge tot.

Facebook-ul e super, în acelaşi mod în care vezi un tort de ciocolată care te fascinează iar când te apropii e plastic. Adică toată lumea e ce vrea să fie, nu ce e de fapt. Toată lumea e fericită, toată lumea vizitează locuri marfă, toată lumea arată #NoFilter #NoMakeUp, toată lumea are numai unghiuri bune, toată lumea îşi permite să bea de la Starbucks şi !mai ales! cuplurile sunt constant în cea mai fericită perioadă a lor. ''Păi aşa e şi normal, doar nu vrei să pună certuri şi dificultăţi pe facebook, ar fi atat de lame''. Nu, e lame să îţi baţi iubirea la tobe în general.

Cât de dereglaţi să fim încât să ni se pară acceptabil să fim abordaţi pe facebook dar dacă se întâmplă asta în viaţa reală să fie super creepy şi awkward? Vorbind de acelaşi stil de abordare, acelaşi început, acelaşi interes.

La un moment dat o tipă în metrou m-a avertizat că mi s-au dezlegat şireturile de la ghete şi de acolo am vorbit 3 staţii despre tendinţe în modă şi vreme. Mi s-a părut atât de awesome încât am zâmbit ca o cretină 5 minute după. Despre asta e vorba. Ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în tren, ajuţi cu un bagaj, aştepţi la o coadă, îţi faci o cunoştiinţă, în loc să îţi updatezi statusul în #CozileÎnRomânia- #Crimă.

Cine sunt eu să schimb lumea până la urmă, dar vreau să ştii că mi-ar plăcea ca lucrurile să mai fie şi altfel din când în când şi că îţi mulţumesc că ai citit asta. Data viitoare când ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în tren, ajuţi cu un bagaj sau aştepţi la o coadă gândeşte-te că poate omul ală gândeşte la fel.

Dacă nu, aruncă-i o grimasă şi actualizează-ţi statusul cu #Lumea e de căcat #Socializarea a murit.