Plictiseală la şcoală? Let’s talk about that!

Toată lumea se plânge la toată lumea, din toate colțurile lumii.

În România nu se poate dom’le, că sistemu’, că Ponta, că lumea fură, că lumea e coruptă, că nu sunt salarii, că nu e nimeni motivat şi că nimănui nu-i pasă.

Ei hai că nu e chiar aşa, oare toţi care se plâng au făcut tot ce era de făcut?

Arată-mi mie un om extrem de auto-didact şi ambiţios, unul care ştie exact ce vrea şi munceşte pentru asta, şi nu aşteaptă de la stat nimic care stă şi moare de foame.

.

.

.

Aha...

Dacă găsesti ceva care îți place și devii foarte bun la asta, vei reuși. Sunt sigură că și tu ai un prieten sau măcar o cunoștiință care a reușit pe pielea ei, prin muncă și perseverență, nu-ți mai găsi scuze.

Păi și atunci cu cine ne luptăm de fapt? În principiu răspunsul e: cu mentalitatea specific romanească.

Problemă

Se citesc de la tastatura 4 numere intregi: n,k,a,b
Se completeaza o matrice patratica cu n linii si na ca te-ai speriat putin. Glumesc.

Hai să luam învățământul de exemplu, care e problema aici? Majoritatea liceenilor nu sunt motivați, nu le pasă, învățatul nu e pentru ei, școala e doar o etapă irelevantă.

Păi dacă este era tehnologiei avansate și tu ca unitate școlară te aștepti să captezi atenția elevilor doar cu o dictare la fiecare dintre cele 6 materii/ore pe zi, 5 zile pe saptămană, normal că îți da cu virgulă. Nu mai ajunge, efectiv. Dacă vrei să cresti nivelul de inteligenta și implicare ca unitate de învățământ, trebuie să cresti și nivelul dotărilor iar profesorii să se adapteze acestei ere, sau macar să fe deschiși la sugestii.

Am fost curioasă cum se vede din afară aşa că am dat un search pe google la „Şcoală România”. Iată:

Situaţia nu e disperată, dar e mediocră

Soluţie 1

Ușor de zis, greu de făcut, „ce stiu eu’’... Uite de exemplu, de ce nu devin orele de dirigenție în care se dă drumul acasă sau se discută probleme de o importanță minoră, oportunități pentru team-building și bonding? În primul rând trebuie să lucram la coeziunea colectivului, să evitam răutățile și conflictele și apariția bisericuțelor și persoanelor de tip „outsider”. Cum facem asta? Discutând, problematizând, ascultând problemele și sugestiile tinerilor în materie de metode de  însușire a noilor cunostiințe. Ați putea fi surprinși de multitudinea de idei care la început par „creţe”, de multitudinea de aplicatii care pot fi folosite pentru eficientizarea absorbtiei de informație.

Soluţie 2

Metode de verificare? Păi în loc de clasicul proiect citit de pe foi, și banala prezentare Power Point facută de mântuială( dacă exista dotări să poată fi făcută și asta) eu zic altceva: conținutul video e viitorul, ok? Hai să facă tinerii ăstia un video cu ei prezentând acel proiect pe 2-3 teme din cele acoperite în semestrul ăla, sau să fie o evaluare bi-semestraială, iar la testul final, cel scris, rezultatele vor fi altele. Elevii, ca orice alți oameni în orice domeniu, vor să stie că fac o mică diferență, că ei contează, că ceea ce fac folosește la ceva. Hai să ii obisnuim cu mentalitatea asta. 

Exciting, huh?

Adică?

Fiecare are un smartphone, sau un prieten cu smartphone. Să îi antrenăm în ceva ce le face placere, ceva de actualitate. Internet, interacțiune în mediul online, dorință de recunoastere, apartenență și Facebook, astea sunt câteva din nevoile basic ale tinerilor din ziua de azi. Putem pune asta în aplicare dacă fiecare 4-5 studenți se adună să facă un video despre o lecție, pe care o prezintă în mod interactiv colegilor. Pot face o scenetă de profesor-elev cu explicații pe un flipchart, desene, scheme, filmulete amuzante ( cu domnitori de exemplu, pot ilustra o lupta), un fel de emisiune de tip pop-quiz, un fel de conquistador, sau orice alta forma care presupune însușirea unor cunoştiinţe și reproducerea lor( că la nivel de liceu asta se practică și e ok, trebuie să fii capabil să îți formezi o bază de informații, să îți exersezi capacitatea de absorbție a acesteia).

Bun, cum integrăm în ideea asta apartenenţa la grup? Facem pe Facebook un grup al studenților dintr-o școală, îi băgăm acolo pe toți care au facebook, și fiecare își postează ideea de proiect în format video, fiecare are acces la acele informaţii, fiecare iese cu ceva. Nu propun ca asta sa fie unica soluţie, propun o diversificare, un experiment.

Cum stam noi cu antreprenoriatul?

Ce mai lipseşte la noi în învățământ e obișnuirea tinerilor cu ideea de antreprenoriat, toți zic că vor să devină antreprenori dar câti știu cu adevărat ce presupune asta? Puțini. Da, există în programa de a 11a această materie, dar finalitatea ei e uitată odată cu terminarea semestrului. Hai să îi aducem mai aproape de realtate cu acest concept de antreprenoriat. Să îi punem să își vândă un produs, de exemplu brandul propriu, sau un produs inventat de ei, orice. Unde? Pe net, bineinteles, să facă o pagină a produsului și să îi facă o campanie de promovare. Chiar dacă e ceva nebunesc, îi înveți cum să facă promovare, cum să caute investitori, cum să ajungă cunoscuţi, cum să facă profit din asta, în locul pe care îl iubesc cel mai mult, internetul.

Nu propun aici să schimbam lumea radical, stiu că sunt profesori cărora le-ar fi imposibil sau foarte greu să se integreze, dar dacă macar unul din 60 dacă face asta, lucrurile vor începe să se rostogolească.

Ele vând limonadă, tu ce faci cu viaţa ta?

Sancţiune VS Integrare

În loc să se sancţioneze folosirea tehnologiei( în multe regulamente şcolare este interzisă folosirea sau aducerea pe spaţiul şcolii a telefoanelor mobile), aceasta ar putea fi integrată și folosită pentru un scop comun: evoluţia!

Într-o lume în care tehnologia avansează cu pași repezi, nu ne putem aștepta că un sistem tradiționalist( spre invechit) să dea roade. Da, adevarat, avem oameni minunaţi care au ieșit din acest sistem, avem olimpici și multe alte motive de mândrie, dar nu e suficient, dacă avem la dispoziție mult mai multe, de ce să nu profitam?

Cum spunea un bun îndrumător:"Mai e mult până departe". Dar arată bine, nu?

Tot ce zic e că eu mi-aș fi dorit o astfel de școală, m-aș fi intregat altfel, mi-ar fi fost mult mai ușor să învăț, să vreau să învăț și să îi învăț pe alții!