Toată lumea se plânge la
toată lumea, din toate colțurile lumii.
În România nu se poate
dom’le, că sistemu’, că Ponta, că lumea fură, că lumea e coruptă, că nu sunt
salarii, că nu e nimeni motivat şi că nimănui nu-i pasă.
Ei hai că nu e chiar aşa,
oare toţi care se plâng au făcut tot ce era de făcut?
Arată-mi mie un om extrem
de auto-didact şi ambiţios, unul care ştie exact ce vrea şi munceşte pentru
asta, şi nu aşteaptă de la stat nimic care stă şi moare de foame.
.
.
.
Aha...
Dacă găsesti ceva care îți place și devii foarte bun la asta, vei reuși. Sunt sigură că și tu ai un prieten sau măcar o cunoștiință care a reușit pe pielea ei, prin muncă și perseverență, nu-ți mai găsi scuze.
Păi și atunci cu cine ne luptăm de fapt? În principiu răspunsul
e: cu mentalitatea specific romanească.
Problemă
Se citesc de la tastatura
4 numere intregi: n,k,a,b
Se completeaza o matrice patratica cu n linii si na ca te-ai speriat putin.
Glumesc.
Hai să luam învățământul de exemplu, care e problema aici? Majoritatea liceenilor
nu sunt motivați, nu le pasă, învățatul nu e pentru ei, școala e doar o etapă irelevantă.
Păi dacă este era
tehnologiei avansate și tu ca unitate școlară te aștepti să captezi atenția elevilor doar cu o dictare la fiecare dintre cele 6 materii/ore pe zi, 5
zile pe saptămană, normal că îți da cu virgulă. Nu mai ajunge, efectiv. Dacă vrei să cresti nivelul de inteligenta
și
implicare ca unitate de învățământ, trebuie să cresti și nivelul dotărilor iar profesorii să se adapteze acestei ere, sau macar să
fe deschiși la sugestii.
Am fost curioasă cum se
vede din afară aşa că am dat un search pe google la „Şcoală România”. Iată:
 |
| Situaţia nu e disperată, dar e mediocră |
Soluţie 1
Ușor de zis, greu de făcut, „ce stiu eu’’... Uite de
exemplu, de ce nu devin orele de dirigenție în care se dă drumul acasă sau se discută probleme de
o importanță minoră, oportunități pentru team-building și bonding? În primul rând trebuie să lucram la coeziunea colectivului, să
evitam răutățile și conflictele și apariția bisericuțelor și persoanelor de tip „outsider”. Cum facem asta? Discutând, problematizând,
ascultând problemele și sugestiile tinerilor în materie de metode de însușire a noilor cunostiințe. Ați putea fi surprinși de multitudinea de idei care la început par „creţe”, de multitudinea de
aplicatii care pot fi folosite pentru eficientizarea absorbtiei de informație.
Soluţie 2
Metode de verificare? Păi
în loc de clasicul proiect citit de pe foi, și banala prezentare Power Point facută de mântuială( dacă
exista dotări să poată fi făcută și asta) eu zic altceva: conținutul video e viitorul, ok? Hai să facă tinerii ăstia un video cu ei
prezentând acel proiect pe 2-3 teme din cele acoperite în semestrul ăla, sau să
fie o evaluare bi-semestraială, iar la testul final, cel scris, rezultatele vor
fi altele. Elevii, ca orice alți oameni în orice domeniu, vor să stie că fac o mică diferență, că ei contează, că ceea ce fac folosește la ceva. Hai să ii obisnuim cu mentalitatea asta.
 |
| Exciting, huh? |
Adică?
Fiecare are un smartphone, sau un prieten cu smartphone. Să îi antrenăm în ceva
ce le face placere, ceva de actualitate. Internet, interacțiune în mediul online, dorință de recunoastere, apartenență și Facebook, astea sunt câteva din nevoile basic ale tinerilor din ziua de
azi. Putem pune asta în aplicare dacă fiecare 4-5 studenți se adună să facă un video despre o lecție, pe care o prezintă în mod interactiv colegilor. Pot
face o scenetă de profesor-elev cu explicații pe un flipchart, desene, scheme, filmulete amuzante (
cu domnitori de exemplu, pot ilustra o lupta), un fel de emisiune de tip
pop-quiz, un fel de conquistador, sau orice alta forma care presupune însușirea unor cunoştiinţe și reproducerea lor( că la nivel de liceu asta se practică și e
ok, trebuie să fii capabil să îți formezi o bază de informații, să îți exersezi capacitatea de absorbție a acesteia).
Bun, cum integrăm în
ideea asta apartenenţa la grup? Facem pe Facebook un grup al studenților dintr-o școală, îi băgăm acolo pe toți care au facebook, și fiecare își postează ideea de proiect în format video, fiecare are acces la acele informaţii,
fiecare iese cu ceva. Nu propun ca asta sa fie unica soluţie, propun o diversificare,
un experiment.
Cum stam noi cu
antreprenoriatul?
Ce mai lipseşte la noi în
învățământ
e obișnuirea
tinerilor cu ideea de antreprenoriat, toți zic că vor să devină antreprenori dar câti știu cu adevărat ce presupune asta? Puțini. Da, există în programa de a 11a această materie, dar
finalitatea ei e uitată odată cu terminarea semestrului. Hai să îi aducem mai
aproape de realtate cu acest concept de antreprenoriat. Să îi punem să își vândă un produs, de exemplu brandul propriu, sau un
produs inventat de ei, orice. Unde? Pe net, bineinteles, să facă o pagină a
produsului și să îi facă o campanie de promovare. Chiar dacă e ceva nebunesc, îi înveți cum să facă promovare, cum să caute investitori, cum să
ajungă cunoscuţi, cum să facă profit din asta, în locul pe care îl iubesc cel
mai mult, internetul.
Nu propun aici să schimbam
lumea radical, stiu că sunt profesori cărora le-ar fi imposibil sau foarte greu
să se integreze, dar dacă macar unul din 60 dacă face asta, lucrurile vor începe
să se rostogolească.
 |
| Ele vând limonadă, tu ce faci cu viaţa ta? |
Sancţiune VS Integrare
În loc să se sancţioneze
folosirea tehnologiei( în multe regulamente şcolare este interzisă folosirea
sau aducerea pe spaţiul şcolii a telefoanelor mobile), aceasta ar putea fi integrată și
folosită pentru un scop comun: evoluţia!
Într-o lume în care
tehnologia avansează cu pași repezi, nu ne putem aștepta că un sistem tradiționalist( spre invechit) să dea roade. Da, adevarat, avem oameni minunaţi
care au ieșit din acest sistem, avem olimpici și multe alte motive de mândrie, dar nu e suficient, dacă
avem la dispoziție mult mai multe, de ce să nu profitam?
 |
Cum
spunea un bun îndrumător:"Mai e mult până departe". Dar arată bine, nu?
|
Tot ce zic e că eu mi-aș fi dorit o astfel de școală, m-aș fi intregat altfel, mi-ar fi fost mult mai ușor să învăț, să vreau să învăț și să îi
învăț pe alții!
