Tu ii spui mister, I call it
bullshit.
Inteleg fazele de inceput in care oamenii tatoneaza relatiile dintre ei,
vad ce au in comun, ce le place, ce nu, chestii generale sa vada daca sunt - la
un nivel superficial- compatibili.
In zilele noastre se poarta ‘’Hai sa nu fortam lucrurile, le lasam sa vina
de la sine. Nu ?! Bine, pa.’’ Asta nu se intampla pentru ca ‘’vai!
barbatii sunt porci iar femeile niste tarfe si se duce societatea de rapa, nu
mai e nimic serios, nu mai e iubire, toti vor doar sex ‘’ . Se intampla
pentru ca fie oamenii sunt satuli de lucruri fortate care le-au explodat in
fata, fie nu cunosc alta cale iar ceva nou e si ceva riscant, fie dau numai
peste deziluzii cu forma humanoida, fie sunt intr-o perioada cu alte prioritati
iar cunoasterea unei alte persoane este prea mult de munca,mai ales daca
autoscopia( cunoasterea de sine) este inca in progres, fie sunt intr-o perioada
de repaus, de traire din instinct( nu te gandi ca oamenii asta fac toata ziua,
stau si pazesc alti oameni pe care i-ar putea combina; lucrurile se intampla
frumos daca se intampla natural, daca nu se intampla, probabil nu a fost sa
fie- E ca o bucata de carne facuta in tigaie, isi urmeaza stadiile de prajire,
fiecare strat este penetrat usor de caldura, daca dai focul mai mare nu
grabesti coacerea, grabesti arderea, iar interiorul este inca crud).
DAR ! Odata ce iesi cu o persoana si asta inca se eschiveaza, sau vorbiti
platitudini, sau vezi ca incearca sa duca discutia altundeva decat tu ai
intentionat sa o duci, probabil persoana aia nu simte sa se deschida destul de
mult in fata ta. Poate fi vina ta, poate fi vina persoanei cu care discuti,
oamenii sunt fiinte aparent simple, dar de fapt e foarte tricky sa determini o
persoana sa te lase sa o descoperi drept ce e, nu drept ce vrea ea sa o vezi.
Rar dai peste oameni rai din placere, multi sunt frustrati… emotional,
sexual sau psihologic. Si de obicei astea vin combinate, iar ABIA ASTA e naspa
pentru umanitate. Multi ranesc pentru ca ‘’been there, done that, not doing it
again’’, sunt precauti, reticenti, vor foarte mult ininte sa dea ceva inapoi,
dar nu prea mult, ca altfel nu mai e nimic de cucerit, nimic sa fie descoperit,
pentru ca toti vrem sa fim un pic Columbus, sa vedem o persoana inflorind sub
atingerea noastra, ori daca s-a deschis prea mult, stim ca urmatorul pas e
ofilirea. Vrem sa dominam,
dar daca e usor, nu mai e placut. Vrem sa fim dominati, dar daca e reusit prea bine, ne simtim goi,
descoperiti. Vrem sa fim provocati, dar vrem sa stim ca totusi putem sa
razbatem daca ne fortam putin, ca altfel ne simtim intimidati. Vrem raspunsul
perfect la momentul perfect, vrem 1000 de lucruri care sa ne convinga de o
persoana, cand de fapt tot ce asteptam e unul singur care sa ne confirme
temerile. E greu sa egalezi balanta. Dar oare asta ne dorim ? Perfectiune ?
Then what.
Dedicam ore si zile din viata
noastra sperand, construind, asteptand de unii singuri. Dam prea mult timp si
energie lucrurilor pentru care ne construim tot noi asteptari si sperante,
spunem ca timpul vindeca, ajuta, timpul e potrivit sau nepotrivit, ca va fi
candva asa cum vrem noi. Nu, timpul
doar trece si la un moment dat o sa se opreasca. Definitiv.
Daca instinctul tau iti dicteaza ce sa faci, asculta-l, da-i o sansa. Dar o
singura data intr-o situatie. Stii cum e aia :’’ Stii ca poti sa sari din
avion fara parasuta o singura data ?’’ Ai voie sa fii spontan si impulsiv,
dar daca te frigi, asteapta sa se vindece, pentru ca te doare mai mult inca o
arsura in acelasi loc.
Incearca, simte,
traieste, lasa-te purtat de val, dar nu te lasa naucit si inecat de el. Oamenii
sunt frumosi, nu ii forta sa ajunga urati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu