De ce inselatul e ca o oglinda sparta intr-o mie de bucatele.

Pentru că este un lucru care ţine de fineţe, şi ca orice lucru fin, nu trebuie grabit, trebuie analizat. Nu e rău sau bine, nu e alb sau negru.

                 Să dăm culoare comparaţiei din titlu: oamenii se pun în relaţii (ale lor sau nu, nu e relevant acum) pentru ca se plac. Suntem programaţi să ne placă frumosul, ca mai ai un crush aparent inexplicabil din punct de vedere fizic(mai intai pentru altii apoi pentru tine) e partea a doua, şi pe ăla l-ai văzut şi apoi plăcut, sau măcar ţi s-a părut interesant. Dar cand vorbim de relatii, teoretic se trece usor peste pragul superficial al frumusestii, e ca un pres de la intrare, il vezi, e frumos, ti-e drag sa te freci de el, dar tot treci peste si intri in casa. Asa bun, esti intr-o relatie, full option, full speed, dar incotro cu asta? Unii au destula benzina sa ajunga unde vor si nu se plictisesc pe drum, nu le cade o roata, nu adoarme soferul la volan, deci nu se pierde controlul volanului. Dar mai sunt si aia care desi sunt intr-o masina, sau relatie, ma rog, sunt fara o destinatie, si se lasa absorbiti de peisaj, pentru ca relatiile de mult ori nu sunt numai despre cei care fac parte din ea, ci despre o multime de alte variabile.

               Sa revenim la mersul in masina, daca vremea e frumoasa, daca peisajul e frumos, daca iarba e verde, daca drumul e obositor si anevoios, cobori sa iei o pauza si sa te bucuri de peisaj, nu? *dat din cap* Iti bagi putin degetele in firele de iarba, inspiri niste aer proaspat, faci putina miscare si d'astea. Pai de ce? Pai ca sa te incarci pentru calatorie, sa iti revii, si sa ai forte proaspete.

Bine, exista si drumuri scurte, precise, cu durata estimata dinainte, la care nu e nevoie de socializare prea multa si nici de pauze, pentru ca drumul in sine e o calatorie, se trece de la ceva la altceva. Nimeni nu se gandeste prea mult la ce se intampla, e ceva mecanic, e deja un drum parcurs de prea multe ori.

               Cine a prins metafora e super smart si are o prajiturica de la mine, cine nu, iata o scurtatura: ce se intampla intre oameni e frumos, daca e mutual, daca e lasat liber, sa creasca sa se dezvolte si sa vina de la sine, desigur ca si unui copac, ii mai taiam crengute ca sa il facem mai frumos estetic, dar ritmul si gradul de dezvoltare si-l decide singur. Adica orice organism, orice aparat care are un sistem de functionae bazat pe mai multe procese da semnale cand se strica, e vina ta ca le ignori, ele sunt acolo. Adica daca tentatia vine la tine si se unduieste de tine si in creierul tau singurul tau gand/pretext/motiv/singura retinere e ca ai prietena sau prieten, aici gresesti prietene. In primul rand ca o vezi ca pe o tentatie, ca o lasi sa fie o tentatie, ca vrei si ca iti impui sa nu poti ca apoi sa te trezesti nefericit la gandul ca "bă, puteam, era chiar acolo". Si argumentul cu "curvele tot curve raman" ( indiferent de sex) e extrem de valabil, daca tu decizi sa treci asta cu vederea intr-un moment de slabiciune, nu te astepta sa nu vina sa te plezneasca peste fata, fix ca un bumerang pe care l-ai aruncat plin de incredere, dar te-ai lasat absorbit de peisaj si ai uitat de el. Incheierea e ca nu exista
surprize, rar poti sa zici ca esti complet socat cand se intampla ceva naspa, asta daca esti sincer cu tine si complet lucid, pentru ca toate pleaca de undeva si duc altundeva. Dar eu cred ca exista inselat pentru ca exista mila, pentru ca exista comoditate si complacere. Iti e mila sa zici adio, iti e comod sa ramai unde ai construit, sa nu fie nevoie sa construiesti pe teren nesigur, si te complaci acolo, cu o constiinta incarcata.