Hai sa nu fortam lucrurile, sa le lasam sa vina de la sine. Nu ?! Bine, pa.

Tu ii spui mister, I call it bullshit.

Inteleg fazele de inceput in care oamenii tatoneaza relatiile dintre ei, vad ce au in comun, ce le place, ce nu, chestii generale sa vada daca sunt - la un nivel superficial- compatibili.

In zilele noastre se poarta ‘’Hai sa nu fortam lucrurile, le lasam sa vina de la sine. Nu ?! Bine, pa.’’ Asta nu se intampla pentru ca ‘’vai! barbatii sunt porci iar femeile niste tarfe si se duce societatea de rapa, nu mai e nimic serios, nu mai e iubire, toti vor doar sex ‘’ . Se intampla pentru ca fie oamenii sunt satuli de lucruri fortate care le-au explodat in fata, fie nu cunosc alta cale iar ceva nou e si ceva riscant, fie dau numai peste deziluzii cu forma humanoida, fie sunt intr-o perioada cu alte prioritati iar cunoasterea unei alte persoane este prea mult de munca,mai ales daca autoscopia( cunoasterea de sine) este inca in progres, fie sunt intr-o perioada de repaus, de traire din instinct( nu te gandi ca oamenii asta fac toata ziua, stau si pazesc alti oameni pe care i-ar putea combina; lucrurile se intampla frumos daca se intampla natural, daca nu se intampla, probabil nu a fost sa fie- E ca o bucata de carne facuta in tigaie, isi urmeaza stadiile de prajire, fiecare strat este penetrat usor de caldura, daca dai focul mai mare nu grabesti coacerea, grabesti arderea, iar interiorul este inca crud).

DAR ! Odata ce iesi cu o persoana si asta inca se eschiveaza, sau vorbiti platitudini, sau vezi ca incearca sa duca discutia altundeva decat tu ai intentionat sa o duci, probabil persoana aia nu simte sa se deschida destul de mult in fata ta. Poate fi vina ta, poate fi vina persoanei cu care discuti, oamenii sunt fiinte aparent simple, dar de fapt e foarte tricky sa determini o persoana sa te lase sa o descoperi drept ce e, nu drept ce vrea ea sa o vezi.

Rar dai peste oameni rai din placere, multi sunt frustrati… emotional, sexual sau psihologic. Si de obicei astea vin combinate, iar ABIA ASTA e naspa pentru umanitate. Multi ranesc pentru ca ‘’been there, done that, not doing it again’’, sunt precauti, reticenti, vor foarte mult ininte sa dea ceva inapoi, dar nu prea mult, ca altfel nu mai e nimic de cucerit, nimic sa fie descoperit, pentru ca toti vrem sa fim un pic Columbus, sa vedem o persoana inflorind sub atingerea noastra, ori daca s-a deschis prea mult, stim ca urmatorul pas e ofilirea. Vrem sa dominam, dar daca e usor, nu mai e placut. Vrem sa fim dominati, dar daca e reusit prea bine, ne simtim goi, descoperiti. Vrem sa fim provocati, dar vrem sa stim ca totusi putem sa razbatem daca ne fortam putin, ca altfel ne simtim intimidati. Vrem raspunsul perfect la momentul perfect, vrem 1000 de lucruri care sa ne convinga de o persoana, cand de fapt tot ce asteptam e unul singur care sa ne confirme temerile. E greu sa egalezi balanta. Dar oare asta ne dorim ? Perfectiune ? Then what.

Dedicam ore si zile din viata noastra sperand, construind, asteptand de unii singuri. Dam prea mult timp si energie lucrurilor pentru care ne construim tot noi asteptari si sperante, spunem ca timpul vindeca, ajuta, timpul e potrivit sau nepotrivit, ca va fi candva asa cum vrem noi. Nu, timpul doar trece si la un moment dat o sa se opreasca. Definitiv.

Daca instinctul tau iti dicteaza ce sa faci, asculta-l, da-i o sansa. Dar o singura data intr-o situatie. Stii cum e aia :’’ Stii ca poti sa sari din avion fara parasuta o singura data ?’’ Ai voie sa fii spontan si impulsiv, dar daca te frigi, asteapta sa se vindece, pentru ca te doare mai mult inca o arsura in acelasi loc.

                Incearca, simte, traieste, lasa-te purtat de val, dar nu te lasa naucit si inecat de el. Oamenii sunt frumosi, nu ii forta sa ajunga urati.

Care e scuza ta ca esti singur?

Serios ? Iti e bine asa ? Asta iti spui tu noaptea in timp ce strangi plapuma in brate?

Nu ma leg aici de persoane proaspat iesite din relatii care au nevoie de o pauza, lucru care este de inteles, ma leg de persoane care vor ceva, dar care isi gasesc scuze sa nu mearga spre targetul lor(relatii, agatari, one-night standuri,flirturi etc).

Cat ma dispera cand aud formulari de genul : ‘’nu am sanse ‘’ , ‘’ cum adica sa ma bag eu in seama ?! ‘’, ‘’ el trebuie sa faca primul pas ! ‘’. Pai de ce crezi tu asta ? Ca ai citit tu niste carti si ai vazut tu niste filme ? Ca ti-a zis tie bunica? Ca asa a cucerit-o tătelu’ pe mămelu’?

M-am saturat sa vad persoane in jurul meu care se plang ca sunt singure, sau care din contra, se bat cu pumnul in piept ca le este bine singure, dar la un pahar de vin si o discutie despre relatii/sexul opus se revarsa butoiul cu amaraciune. Nimeni nu are voie sa isi planga de mila sau sa se resemneze pana cand nu a incercat tot ce era de incercat. Iti place de cineva, vorbeste-i,afla, indiferent daca esti fata sau baiat, scund, gras/a, urat/a, timid/a, pro(a)st(a) de bubuie sau care ti s-a mai spus ca iti este problema. Invatam din experiente, fie ele negative sau pozitive, ne formam, ne slefuim, suntem un diamant in devenire, cu fiecare slefuire ne apropriem mai mult de forma finala. 

Daca tu stai asa mediocru si plin de auto-suficienta in lumea ta, crezand ca lucrurile vor veni de la sine la tine si ca totul se va rezolva fara ca tu sa ajuti situatia in niciun fel, ei bine, sa nu fii surprins cand te vei trezi nefericit intr-o eventuala relatie pe care o vei avea dar pe care nu o vei vrea cu adevarat, dar ‘’macar imi tine de cald noaptea’’. Pentru ca si la paine va lucra vreodata o vanzatoare draguta, sau cu un decolteu misto. Dar noi vorbim aici de tinte propuse, de oameni pe care chiar ii vrem, nu de oameni cu care ne complacem. Vorbim de tinte sus deci fie de reusite mari fie de cazaturi de sus. Dar din cazaturi invatam care ne este nivelul actual, de ce am dat gres, cum sa ne imbunatatim, cum sa crestem nivelul. Chiar daca pe moment nu simti decat dezamagire si deziluzie, pentru data viitoare vei avea un punct de plecare. Frica nu duce la dezvoltare, cum nici inhibarea nu duce. Trebuie sa muncesti daca vrei ceva, si asta in primul rand la tine, pentru ca tu esti prima persoana pe care trebuie sa o convingi ca poti sa iti atingi scopul.
Relatiile/cunostiintele pe care vrei sa ti le faci pot fi doar rezultatul unei atitudini proactive, nu a procrastinarii. O atitudine proactiva te duce la un nivel superior de realizari si asteptari.

Nu merita sa astepti, nu merita sa stai sa te gandesti noaptea la scenarii, nu merita sa astepti momentul perfect, alege un moment si fa-l perfect. Nu conteaza ca faci asta pentru prima data, persoana careia vrei sa ii vorbesti nu stie asta, nu o/il face sa isi dea seama, nu iti recunoaste slabiciunile, fii persoana pe care ti-o imaginezi in scenariile tale cu printi, printese si unicorni. Fii cea mai buna versiune a ta !

            Cu totii avem defecte, dar cu o privire si un zambet plin de incredere, pentru inceput, se lasa maturate sub pres. Hai bine, daca inca o arzi smecher doar pe Tinder si Facebook, situatia discutata nu e despre tine si probabil crushurile tale sunt 20 de tipe a caror fata nu o stii cu certitudine… ‘’but that ass tho’… ‘’.

De ce inselatul e ca o oglinda sparta intr-o mie de bucatele.

Pentru că este un lucru care ţine de fineţe, şi ca orice lucru fin, nu trebuie grabit, trebuie analizat. Nu e rău sau bine, nu e alb sau negru.

                 Să dăm culoare comparaţiei din titlu: oamenii se pun în relaţii (ale lor sau nu, nu e relevant acum) pentru ca se plac. Suntem programaţi să ne placă frumosul, ca mai ai un crush aparent inexplicabil din punct de vedere fizic(mai intai pentru altii apoi pentru tine) e partea a doua, şi pe ăla l-ai văzut şi apoi plăcut, sau măcar ţi s-a părut interesant. Dar cand vorbim de relatii, teoretic se trece usor peste pragul superficial al frumusestii, e ca un pres de la intrare, il vezi, e frumos, ti-e drag sa te freci de el, dar tot treci peste si intri in casa. Asa bun, esti intr-o relatie, full option, full speed, dar incotro cu asta? Unii au destula benzina sa ajunga unde vor si nu se plictisesc pe drum, nu le cade o roata, nu adoarme soferul la volan, deci nu se pierde controlul volanului. Dar mai sunt si aia care desi sunt intr-o masina, sau relatie, ma rog, sunt fara o destinatie, si se lasa absorbiti de peisaj, pentru ca relatiile de mult ori nu sunt numai despre cei care fac parte din ea, ci despre o multime de alte variabile.

               Sa revenim la mersul in masina, daca vremea e frumoasa, daca peisajul e frumos, daca iarba e verde, daca drumul e obositor si anevoios, cobori sa iei o pauza si sa te bucuri de peisaj, nu? *dat din cap* Iti bagi putin degetele in firele de iarba, inspiri niste aer proaspat, faci putina miscare si d'astea. Pai de ce? Pai ca sa te incarci pentru calatorie, sa iti revii, si sa ai forte proaspete.

Bine, exista si drumuri scurte, precise, cu durata estimata dinainte, la care nu e nevoie de socializare prea multa si nici de pauze, pentru ca drumul in sine e o calatorie, se trece de la ceva la altceva. Nimeni nu se gandeste prea mult la ce se intampla, e ceva mecanic, e deja un drum parcurs de prea multe ori.

               Cine a prins metafora e super smart si are o prajiturica de la mine, cine nu, iata o scurtatura: ce se intampla intre oameni e frumos, daca e mutual, daca e lasat liber, sa creasca sa se dezvolte si sa vina de la sine, desigur ca si unui copac, ii mai taiam crengute ca sa il facem mai frumos estetic, dar ritmul si gradul de dezvoltare si-l decide singur. Adica orice organism, orice aparat care are un sistem de functionae bazat pe mai multe procese da semnale cand se strica, e vina ta ca le ignori, ele sunt acolo. Adica daca tentatia vine la tine si se unduieste de tine si in creierul tau singurul tau gand/pretext/motiv/singura retinere e ca ai prietena sau prieten, aici gresesti prietene. In primul rand ca o vezi ca pe o tentatie, ca o lasi sa fie o tentatie, ca vrei si ca iti impui sa nu poti ca apoi sa te trezesti nefericit la gandul ca "bă, puteam, era chiar acolo". Si argumentul cu "curvele tot curve raman" ( indiferent de sex) e extrem de valabil, daca tu decizi sa treci asta cu vederea intr-un moment de slabiciune, nu te astepta sa nu vina sa te plezneasca peste fata, fix ca un bumerang pe care l-ai aruncat plin de incredere, dar te-ai lasat absorbit de peisaj si ai uitat de el. Incheierea e ca nu exista
surprize, rar poti sa zici ca esti complet socat cand se intampla ceva naspa, asta daca esti sincer cu tine si complet lucid, pentru ca toate pleaca de undeva si duc altundeva. Dar eu cred ca exista inselat pentru ca exista mila, pentru ca exista comoditate si complacere. Iti e mila sa zici adio, iti e comod sa ramai unde ai construit, sa nu fie nevoie sa construiesti pe teren nesigur, si te complaci acolo, cu o constiinta incarcata.