Tehnologia a evoluat. Tehnologia ne-a ajutat. Dar intervine o distingere
cauzată de domenii; nimic de reproşat în domeniul ştiinţei şi al medicinei, al
cercetării and co.
Problema mea e cu relaţionarea. Cu reţelele de socializare.
Atât ne-am bucurat că există o multitudine de căi prin care ne putem
conecta cu alţi oameni, să ne extindem orizonturile, cercurile de prieteni,
prin care putem comunica peste hotare; acum ai tehnologie ai toate posibilităţile
integrate. Ca-să-ce?!
Adică da, e genial, nu mă înţelege greşit, faptul că tu mă citeşti acum se
datorează posibilităţii de comunicare online şi faptului că tehnologia a
evoluat destul de mult încât tu să fii la tine în pat/birou/scaun whatever când
ma citeşti iar eu la mine pe scaun, în timp ce citim acelaşi lucru.
Dar oamenii sunt tot singuri, se bucură de like-uri, de o conversaţie
târzie pe vreo reţea de socializare, pentru că şi-au construit o mască destul
de şmecheră încât să se menţină interesaţi unul pe altul câteva ore. Dar la
sfârşit pun telefonul pe noptieră şi iau perna în braţe. Rândurile alea
aşternute vor fi, poate, motivul câtorva zâmbete fugare de-a lungul zilei
următoare, asta în cel mai fericit caz. Deseori, rămâne doar o conversaţie
neagră pe un ecran alb.
Dacă ai noroc, va fi o întâlnire la care stai şi te întrebi cine dracu’ e
persoana din faţa ta, în timp ce dai entuziasmato-amabil din cap. Nu mai
vorbiţi niciodată, pentru că nu eşti atât de amabil, sau dacă mai vorbiţi, mereu intervine ceva şi nu vă mai
puteţi vedea, până când se stinge tot.
Facebook-ul e super, în acelaşi mod în care vezi un tort de ciocolată care
te fascinează iar când te apropii e plastic. Adică toată lumea e ce vrea să
fie, nu ce e de fapt. Toată lumea e fericită, toată lumea vizitează locuri
marfă, toată lumea arată #NoFilter #NoMakeUp, toată lumea are numai unghiuri
bune, toată lumea îşi permite să bea de la Starbucks şi !mai ales! cuplurile sunt
constant în cea mai fericită perioadă a lor. ''Păi aşa e şi normal, doar nu
vrei să pună certuri şi dificultăţi pe facebook, ar fi atat de lame''. Nu, e
lame să îţi baţi iubirea la tobe în general.
Cât de dereglaţi să fim încât să ni se pară acceptabil să fim abordaţi pe
facebook dar dacă se întâmplă asta în viaţa reală să fie super creepy şi
awkward? Vorbind de acelaşi stil de abordare, acelaşi început, acelaşi interes.
La un moment dat o tipă în metrou m-a avertizat că mi s-au dezlegat
şireturile de la ghete şi de acolo am vorbit 3 staţii despre tendinţe în modă
şi vreme. Mi s-a părut atât de awesome încât am zâmbit ca o cretină 5 minute
după. Despre asta e vorba. Ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în tren, ajuţi
cu un bagaj, aştepţi la o coadă, îţi faci o cunoştiinţă, în loc să îţi updatezi
statusul în #CozileÎnRomânia- #Crimă.
Cine sunt eu să schimb lumea până la urmă, dar vreau să ştii că mi-ar
plăcea ca lucrurile să mai fie şi altfel din când în când şi că îţi mulţumesc
că ai citit asta. Data viitoare când ceri o brichetă, scapi un caiet, stai în
tren, ajuţi cu un bagaj sau aştepţi la o coadă gândeşte-te că poate omul ală
gândeşte la fel.
Dacă nu, aruncă-i
o grimasă şi actualizează-ţi statusul cu #Lumea e de căcat #Socializarea a
murit.
